Buna, numele meu este Maryssol si o sa vorbesc despre exeperienta mea de 6 luni in Zambia, nu a fost deloc usor, dar lucrurile bune si cele rele vor ramane in mintea mea pentru toata viata. Acum ma gandesc ca prin alegerea pe care am facut-o mi-am creat cele mai frumoase experiente.
M-am nascut intr-o tara saraca din Africa, Republica Capului Verde, dar am crescut in Portugalia si am crezut ca sunt pregatita pentru orice cand vine vorba de Africa. Va spun ca m-am inselat total.
Recunosc ca la inceput mi-a fost foarte greu sa fiu acolo, foarte greu sa nu ai curent si apa non stop, foarte greu sa vezi saracie peste tot in jurul tau, foarte greu sa vezi copii mergand la scoala fara sa manance nimic toata ziua, foarte greu sa accepti diferitele gandiri si mentalitati.
La inceput mi-a fost frica de tot ce se intampla in jurul meu: mi-a fost frica de animalele pe care le puteam intalni pe drum, mai ales sa fiu muscata de serpi, mi-a fost frica sa nu ma imbolnavesc, simteam ca organismal meu nu este pregatit pentru asa ceva. Din fericire sentimental de frica a disparut treptat si acum stau si ma gandesc ce naiva am fost.
Cu cateva zile in urma am citit un articol despre experienta unui voluntar in Zambia si erau doar lucruri rele in cuvintele ei, despre rasismul fata de “albi” si cersitul de bani. Inteleg cuvintele ei, nu vreau sa zic ca in experienta mea totul a fost roz. Am avut si eu momente cand am regretat ca sunt in Zambia, ca sunt intr-un proiect, ori ca mi-am ales prietenii sa fie colegii mei de suferinta.
Dar ce m-a facut pe mine sa fiu atat de incantata de cele 6 luni in Zambia? Sincer va spun ca mi-a trebuit doar putin timp de acomodare, sa cunosc oamenii sau sa inteleg ca se poate trai ok si cu mai putine facilitati (electricitate, apa, masina de spalat, toaleta etc.). Imi amintesc ca nu mi-a fost deloc usor sa folosesc latrina (toaleta turceasca), dar va spun sincer ca acum mi se pare mult mai utila.
Sa traiesc intr-o zona rurala a fost unul dintre cele mai bune lucruri, exista o mare diferenta intre sate si orasele mari. In zonele rurale oamenii sunt multi mai generosi si prietenosi, cu o inocenta si o curiozitate sa invete despre lume, nu vei gasi aceasta humanitate nicaieri. Femeile sunt extrem de muncitoare (cred ca sunt cele mai puternice femei din lume) si copiii au un zambet pe fata tot timpul.
Bineinteles exista saracie peste tot si localnicii traiesc in conditii foarte proaste, iar copiii in loc sa mearga la scoala, muncesc. Dar in ciuda acestor dificultati, exista fericire si zambete peste tot, sunt fericiti cu nimic!
Nu poti vorbi despre Zambia fara sa aduci in discutie muzica si dansul, banuiesc ca asta exista in toata Africa. Muzica este prezenta oriunde si oricand, este amuzant ca majoritatea timpului nu exista curent, dar muzica se aude non stop. Dansul, este ceva incredibil si cei mici danseaza, s-au nascut cu dansul in sange.
Imi lipseste Zambia…
Imi lipsesc prietenii din Zambia…
Imi lipsesc copiii cu care am lucrat…
Imi lipsesc peisajele…
Imi lipsesc rasariturile si apusurile…
Imi lipseste Zambia.
Citeste mai mult aici – www.joincicd.org – si pentru mai multe informatii despre cum sa te alaturi echipei noastre, scrie-mi la sau
Nu ezita sa ne contactezi!
